Glosar Termeni
Absorbţie (capacitate de absorbţie) – capacitatea unei ţǎri sau organizaţii de a folosi eficient asistenţa financiarǎ primitǎ. Gradul de absorbţie al fondurilor disponibile prin Programul Operaţional Regional este dat de capacitatea organizaţiilor eligibile (care pot solicita finanţare) de a elabora şi de a implementa proiecte viabile, de bunǎ calitate. Cu alte cuvinte, deşi nevoile unei ţǎri sau organizaţii sunt mari, capacitatea sa de a utiliza eficient asistenţa financiarǎ poate fi limitatǎ, din diferite motive (cum ar fi lipsa personalului instruit, capacitate administrativǎ limitatǎ, lipsa cofinanţǎrii, a planificǎrii etc.). O capacitate de absorbţie limitatǎ va duce la neutilizarea fondurilor disponibile.
Achiziţie publicǎ – procesul de achiziţionare a unor bunuri, servicii şi lucrǎri din fonduri publice, în baza unor reguli stabilite prin legislaţia naţionalǎ în domeniu (Ordonanţa de Urgenţǎ a Guvernului nr. 34/2006).
Acordul de parteneriat – document oficial, cu valoare juridicǎ, semnat de toţi partenerii implicaţi într-un proiect, care detaliazǎ drepturile şi obligaţiile fiecǎruia privind elaborarea, implementarea şi evaluarea proiectului.
Acceptarea ofertei câştigǎtoare – Actul juridic prin care autoritatea contractantǎ îşi manifestǎ acordul de a se angaja juridic în contractul de achiziţie publicǎ ce va fi încheiat cu ofertantul a cǎrui ofertǎ a fost desemnatǎ câştigǎtoare.
Acord cadru – înţelegere scrisǎ intervenitǎ între una sau mai multe autoritǎţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici, al cǎrei scop este stabilirea elementelor/condiţiilor esenţiale care vor guverna contractele de achiziţie publicǎ ce urmeazǎ a fi atribuite într-o perioadǎ datǎ, în mod special în ceea ce priveşte preţul şi, dupǎ caz, cantitǎţile avute în vedere.
Acquis - în legislaţia europeanǎ, termenul acquis (sau acquis comunitar) se referǎ la întregul corp de legi al Uniunii Europene, acumulat pânǎ în prezent.
Adiţionalitate – nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al UE îl realizeazǎ din surse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleaşi tipuri de mǎsuri finanţate din fondurile structurale.
Agenţia pentru Dezvoltare Regionalǎ (ADR) – organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publicǎ, cu personalitate juridicǎ, ce funcţioneazǎ în domeniul dezvoltǎrii regionale. în România, exista opt agenţii de acest fel care funcţioneazǎ în cele opt regiuni de dezvoltare, în condiţiile Legii nr. 315/ 2004 şi ale statutului de organizare şi funcţionare, aprobat de Consiliile pentru Dezvoltare Regionalǎ.
Ajutor de stat – orice mǎsurǎ de sprijin acordatǎ de cǎtre stat sau de cǎtre unitǎţile administrative-teritoriale, din resursele de stat sau resurse ale unitǎţilor administrative-teritoriale ori de alte organisme care administreazǎ surse ale statului sau ale colectivitǎţilor locale, indiferent de formǎ, care distorsioneazǎ sau ameninţǎ sǎ distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi, a producţiei anumitor bunuri, a prestǎrii anumitor servicii sau care afecteazǎ comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, fiind consideratǎ incompatibilǎ cu un mediu concurenţial normal.
Analiza SWOT (Puncte tari, Puncte slabe, Oportunitǎţi, Ameninţǎri) – analiza SWOT este un instrument de planificare strategicǎ folosit pentru a evalua punctele tari, punctele slabe, oportunitǎţile şi ameninţǎrile într-un proiect sau într-o acţiune de afaceri. Aceastǎ analizǎ implicǎ specificarea obiectivului acţiunii sau proiectului şi identificarea factorilor interni şi externi favorabili şi nefavorabili atingerii obiectivului respectiv.
Asistenţă tehnicǎ – sprijinul acordat Autoritǎţilor de Management, Organismelor Intermediare şi beneficiarilor, în vederea creşterii nivelului de expertizǎ, respectiv competenţǎ instituţionalǎ şi constǎ în finanţarea activitǎţilor de pregǎtire, management, monitorizare, evaluare, informare şi control, precum şi a activitǎţilor care urmǎresc întǎrirea capacitǎţii administrative privind implementarea Fondurilor Structurale. În cazul Programului Operaţional Regional, sintagma “asistenţǎ tehnicǎ” denumeşte axa prioritarǎ ce are ca obiectiv sprijinirea Autoritǎţii de Management şi a Organismelor Intermediare în implementarea eficientǎ a POR, respectiv asigurarea coerenţei (sau corelǎrii) intervenţiilor, în vederea asigurǎrii unei rate de absorbţie ridicate pentru fondurile alocate.
Angajament legal – orice act cu efect juridic, din care rezultǎ sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public.
Audit public intern – activitatea funcţional independentǎ şi obiectivǎ, care dǎ asigurǎri şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activitǎţile entitǎţii publice; ajutǎ entitatea publicǎ sǎ îşi îndeplineascǎ obiectivele printr-o abordare sistematicǎ şi metodicǎ, care evalueazǎ şi îmbunǎtǎţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.
Autoritate de certificare şi platǎ – structura organizatoricǎ în cadrul Ministerului Finanţelor, responsabilǎ de certificarea sumelor cuprinse în declaraţiile de cheltuieli transmise la Comisia Europeanǎ şi pentru primirea fondurilor transferate României din Fondul European de Dezvoltare Regionalǎ, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi asigurarea transferului acestora cǎtre beneficiari, precum şi a sumelor de prefinanţare şi cofinanţare aferente acestora din fonduri alocate de la bugetul de stat.
Autoritatea de management – organismul public care asigurǎ gestionarea asistenţei financiare din instrumentele structurale. Se constituie o autoritate de management pentru cadrul de sprijin comunitar şi câte o autoritate de management pentru fiecare program operaţional, precum şi autoritǎţi de management pentru iniţiativa comunitarǎ INTERREG.
Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) – structura de management responsabilǎ de coordonarea Instrumentelor Structurale. În România, aceastǎ structurǎ funcţioneazǎ în cadrul Ministerului Finanţelor.
Avans – sumele transferate de cǎtre beneficiar unui contractor, în baza documentelor justificative, conform legii, în cadrul unui proiect finanţat din instrumente structurale.
Beneficiar – organismul, autoritatea, instituţia sau societatea comercialǎ din sectorul public ori privat, unitatea administrativ-teritorialǎ, organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publicǎ de interes local sau judeţean, responsabile pentru iniţierea ori iniţierea şi implementarea proiectelor aprobate spre finanţare în cadrul Programului Operaţional Regional.
Cadrul Naţional Strategic de Referinţǎ – documentul aprobat de Comisia Europeanǎ, negociat în prealabil cu România, ca stat membru, în urma evaluǎrii Planului Naţional de Dezvoltare. CNSR conţine contribuţia din instrumentele structurale şi celelalte resurse financiare pentru realizarea prioritǎţilor şi mǎsurilor conţinute în Planul Naţional de Dezvoltare. Prevederile acestui document se implementeazǎ prin intermediul programelor operaţionale. Debite faţǎ de bugetul Uniunii Europene – sumele datorate bugetului Uniunii Europene ca urmare a nerespectǎrii prevederilor legale comunitare sau a altor documente încheiate ori convenite între Comisia Europeanǎ şi Guvernul României.
Axǎ Prioritarǎ – una dintre prioritǎţile selecţionate de autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauzǎ sau în cadrul responsabilitǎţii sale în conformitate cu criterii stabilite de Comitetul de monitorizare şi aplicate de u
Beneficiarul final – organismul sau societatea comercialǎ cu capital public ori privat, responsabil/responsabilǎ cu execuţia proiectelor sau a mǎsurilor finanţate.
Bucla localǎ – circuitul fizic dintre punctul terminal al reţelei aflat la punctul de prezenţǎ al abonatului şi repartitorul principal dintr-o reţea publicǎ de telefonie fixǎ sau un element echivalent dintr-o reţea publicǎ de comunicaţii; circuitul fizic poate fi realizat printre altele, prin fire metalice, cablu coaxial, fibra opticǎ.
Capacitate administrativǎ – abilitǎţile şi competenţele unei organizaţii de a implementa un proiect, respectând cerinţele de gestionare a Fondurilor Structurale. Capacitatea administrativǎ se referǎ atât la beneficiarii finanţǎrilor, cât şi la autoritǎţile de management pentru programele operaţionale. Astfel, un beneficiar de fonduri nerambursabile trebuie sǎ demonstreze cǎ deţine capacitatea necesarǎ de a susţine şi implementa proiectul propus. Capacitatea sa este datǎ în principal de personal şi instruirea acestuia, precum şi de asigurarea cofinanţǎrii. în mod similar, autoritǎţile de management care se ocupǎ de gestionarea programelor operaţionale trebuie sǎ aibǎ capacitatea administrativǎ de a implementa aceste programe în mod eficient. Consolidarea capacitǎţii administrative a autoritǎţilor publice este obiectivul principal al Programului Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Capacitǎţii Administrative”.
Certificare – procesul de verificare a legalitǎţii cheltuielilor declarate, plǎtite şi justificate în cadrul unei operaţiuni cu finanţare prin Fondurile Structurale. Este necesarǎ pentru a obţine de la Comisia Europeanǎ plǎţile intermediare şi plata finalǎ de fonduri pentru programul operaţional.
Cerere de prefinanţare – solicitarea transmisǎ de beneficiar Autoritǎţii de Management sau Organismului Intermediar pentru efectuarea unei plǎţi în condiţiile legale de acordare a prefinanţǎrii.
Cerere de rambursare – declaraţia beneficiarului pentru cheltuielile eligibile efectuate pentru o operaţiune/proiect într-o perioadǎ datǎ de timp. Cererea de rambursare a cheltuielilor efectuate este însoţitǎ de un raport despre activitǎţile derulate în cadrul proiectului/operaţiunii (raport de progres). Programul de trimitere a solicitǎrilor de cǎtre beneficiar este stabilit prin contract – în mod obişnuit este lunar, dar poate fi şi mai des dacǎ este necesar (de exemplu, în cazuri de proximitate faţǎ de ţinta N+3/N+2).
Cererea de platǎ – cererea pe care o face autoritatea de certificare cǎtre Comisie pentru plǎţile intermediare de fonduri pentru programul operaţional, cu scopul de a obţine rambursarea cheltuielilor eligibile certificate. Fiecare cerere de platǎ trebuie însoţitǎ de o declaraţie de cheltuieli certificatǎ; de obicei, autoritatea de certificare transmite astfel de cereri de trei ori pe an. Comisia face plǎţi într-un anumit an numai cu condiţia ca data ultimǎ de depunere a cererii de platǎ sǎ fie 31 octombrie al acelui an. Comisia poate suspenda plata dacǎ autoritatea de management nu a depus ultimul raport anual de implementare.
Cheltuieli conexe proiectului – cheltuielile care intervin în derularea proiectelor finanţate din POR, fǎrǎ de care proiectul nu poate fi implementat şi care nu pot fi finanţate din instrumente structurale.
Cheltuieli eligibile – cheltuieli realizate de cǎtre un beneficiar, aferente proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale, care pot fi finanţate atât din instrumente structurale, cat şi din bugetul de stat şi/sau contribuţia proprie a beneficiarului (Ordonanţa nr. 29 din 2006, art. 1 alin. (2) lit. m).
Cheltuieli neeligibile – cheltuieli inerente realizǎrii proiectelor finanţate prin Programul Operaţional Regional, care nu pot fi finanţate din instrumentele structurale sau din bugetul de stat, conform reglementarilor comunitare şi naţionale.
Cheltuieli rambursate – sume transferate din fondurile programului operaţional de la Autoritatea de Certificare şi Platǎ la beneficiari, prin intermediul Unitǎţii de Platǎ, pentru decontarea cheltuielilor eligibile efectuate de aceştia.
Coeziune teritorialǎ – sintagmǎ prin care se înţelege distribuţia echilibratǎ a activitǎţilor umane, pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Este complementarǎ coeziunii economice şi sociale şi transferǎ obiectivul de dezvoltare durabilǎ şi echilibratǎ asumat de Uniune (prin Art. 2 al Tratatului asupra Uniunii) în termeni teritoriali. Coeziunea teritorialǎ include accesul echitabil al cetǎţenilor şi operatorilor economici la Serviciile de Interes Economic General (SGEI), indiferent de teritoriul pe care se aflǎ (Art. 16 al Tratatului). Pentru a asigura coeziunea teritorialǎ, miniştrii responsabili cu amenajarea teritoriului (spatial planning) au adoptat în 1999 Perspectiva Europeanǎ de Dezvoltare Spaţialǎ (PEDS), care include între liniile sale directoare promovarea unei dezvoltǎri spaţiale policentrice.
Cofinanţare publicǎ – sumele alocate din fonduri publice pentru finanţarea cheltuielilor eligibile aferente proiectelor finanţate în cadrul Programului Operaţional Regional.
Cofinanţare privatǎ – orice contribuţie la finanţarea cheltuielilor eligibile, alta decât din fonduri publice, aferentǎ proiectelor finanţate în cadrul programelor operaţionale.
Comitetul de monitorizare - organismul care asigurǎ coordonarea instrumentelor structurale, precum şi urmǎrirea eficacitǎţii şi calitǎţii implementǎrii asistenţei comunitare, modul de utilizare şi impactul acesteia, cu respectarea prevederilor comunitare în materie. Se constituie un comitet de monitorizare pentru cadrul de sprijin comunitar şi câte un comitet de monitorizare pentru fiecare program operaţional.
Contract de finanţare – act juridic încheiat între Autoritatea de Management/Organismul Intermediar şi beneficiar, prin care se confirmǎ finanţarea proiectului propus de beneficiar în cadrul unei axe prioritare a Programului Operaţional Regional.
Contractor – persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ, de drept public sau privat, cu care beneficiarul a încheiat contractul de execuţie a unei lucrǎri, de furnizare a unor produse sau de prestare a unor servicii.
Contribuţia în naturǎ – aportul în terenuri, clǎdiri, echipamente sau materiale pe care solicitantul de fonduri nerambursabile îl aduce în derularea proiectului propus, ca parte a cofinanţǎrii. Condiţiile de utilizare a contribuţiei în naturǎ sunt prevǎzute în Hotǎrârea de Guvern privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale şi prin Ordinele comune ale Autoritǎţii de Management şi Ministerului Finanţelor pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru fiecare domeniu major de intervenţie.
Control financiar preventiv - activitatea prin care se verificǎ legalitatea şi regularitatea operaţiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.
Control financiar public intern - întregul sistem de control intern din sectorul public, format din sistemele de control ale entitǎţilor publice, ale altor structuri abilitate de Guvern şi dintr-o unitate centralǎ care este responsabilǎ de armonizarea şi implementarea principiilor şi standardelor de control şi audit.
Control intern – ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitǎţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţǎ cu obiectivele acesteia şi cu reglementǎrile legale, în vederea asigurǎrii administrǎrii fondurilor în mod economic, eficient şi eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile.
Criterii de selecţie a proiectelor – criteriile de selecţie sunt definite şi utilizate pentru stabilirea proiectelor care pot primi finanţare. Acestea vizeazǎ calitatea şi maturitatea proiectului, mǎsurǎ în care proiectul contribuie la atingerea obiectivelor unui program/strategii, capacitatea operaţionalǎ a solicitantului, sustenabilitatea proiectului. Criteriile de selecţie a proiectelor trebuie aprobate de Comitetul de Monitorizare a Programului Operaţional înainte de a fi utilizate.
CRM – Customer Relationship Management – se referǎ la metodele şi tehnologiile folosite de cǎtre companii pentru administrarea relaţiilor cu clienţii.
Declaraţia de cheltuieli – formularul completat de cǎtre Autoritatea de Management şi transmis Autoritǎţii de Certificare şi Platǎ, conţinând informaţii privind cheltuielile eligibile ale proiectelor finanţate în cadrul Programului Operaţional, în vederea certificǎrii acestora de cǎtre Autoritatea de Certificare şi Platǎ cǎtre Comisia Europeanǎ.
De minimis – pragul sub care cerinţele Regulilor pentru ajutorul de stat nu se aplicǎ. Pragul de minimis se referǎ la schemele care furnizeazǎ ajutor pentru afaceri sub 200 000 euro pentru o perioadǎ de 3 ani. De minimis nu se referǎ la proiecte – se referǎ la totalul tuturor ajutoarelor publice pentru societatea în cauzǎ, indiferent de sursǎ. Dacǎ ajutorul total primit de o societate este mai mare decât pragul, atunci se aplicǎ regulile ajutorului de stat.
Documentaţie de atribuire - documentaţia ce cuprinde toate informaţiile legate de obiectul contractului de achiziţie publicǎ şi de procedura de atribuire a acestuia, inclusiv caietul de sarcini sau, dupǎ caz, documentaţia descriptivǎ.
Documentul Cadru de Implementare - documentul elaborat de autoritatea de management şi aprobat prin ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului coordonator al autoritǎţii de management, prin care sunt stabilite detalii de implementare a strategiei definite prin programul operaţional.
Documente justificative – documente cu valoare contabilǎ, fiscalǎ, juridicǎ sau tehnicǎ care dovedesc efectuarea unor activitǎţi sau a unor plǎţi (cheltuieli) în cadrul unui proiect, ce stau la baza justificǎrii cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului.
Domeniul major de intervenţie – sfera de activitate dintr-o axǎ prioritarǎ, în cadrul cǎruia se pot finanţa diferite operaţiuni cu obiective similare.
e-administration - componentǎ a e-Government la nivel local - primǎria, prefectura, consiliul local, ce gestioneazǎ resursele locale, taxele şi impozitele, deciziile şi alte informaţii pentru transparentizarea şi debirocratizarea instalaţiilor locale în slujba concetǎţeanului contribuabil.
e-procurement - achiziţii în sistem electronic/digital, de exemplu e-licitatie.ro.
e-health – se referǎ la sfera serviciilor ce înglobeazǎ medicina/serviciile referitoare la sǎnǎtatea publicǎ şi tehnologia informaţiei: fişe medicale electronice, telemedicina, baze de date conţinând informaţii din cercetarea şi practica în medicinǎ.
Eroare sistemicǎ – neregulǎ într-un sistem de management sau de control al unui program operaţional. O eroare sistemicǎ este gravǎ în special din cauza riscului ca toate cheltuielile înregistrate prin sistem sǎ fie afectate. Statelor membre li se cere sǎ efectueze corecturi financiare în eventualitatea erorilor sistemice grave, iar Comisia poate face la rândul ei astfel de modificǎri în cazul în care detecteazǎ erori sistemice necorectate. Resursele UE recuperate prin corectarea erorilor sistemice trebuie returnate Comisiei şi nu pot fi realocate altor proiecte din respectivul program operaţional.
ERP – Enterprise resource planning – sistem ce integreazǎ toate date şi procesele unei organizaţii într-un singur sistem unificat. Un ERP tipic foloseşte mai multe componente hardware şi software pentru a obţine integrarea. Un element de bazǎ îl constituie existenţa unei baze de date unificate pentru mai multe module ale sistemului.
Eurostat – biroul oficial de statisticǎ al UE. Eurostat furnizeazǎ informaţii statistice instituţiilor Uniunii Europene, specialiştilor, jurnaliştilor şi publicului larg. În acelaşi timp, Eurostat are misiunea de a coordona îmbunǎtǎţirea sistemelor statistice din statele candidate la aderare şi din statele mai puţin dezvoltate.
Evaluarea ex-ante – tip de evaluare în care se analizeazǎ critic programele propuse, examinându-le obiectivele, planurile de implementare şi rezultatele estimate, cu intenţia de a determina dacǎ sunt cele mai potrivite intervenţii pentru a îndeplini obiectivele relevante ale politicii respective. Evaluǎrile ex-ante reprezintǎ responsabilitatea statului membru şi urmǎresc optimizarea alocǎrii resurselor bugetare prin programele operaţionale şi îmbunǎtǎţirea calitǎţii programǎrii. Evaluǎrile identificǎ şi evalueazǎ disparitǎţile, potenţialul de dezvoltare, obiectivele propuse, rezultatele preconizate, coerenţa strategiilor propuse, valoarea adǎugată comunitarǎ, gradul de integrare a prioritǎţilor comunitare, rezultatele perioadei precedente de programare şi calitatea procedurilor de monitorizare, evaluare şi gestiune financiarǎ.
Evaluarea intermediarǎ – tip de evaluare în care se analizeazǎ în ce mǎsurǎ programele sunt implementate în modul cel mai eficient şi eficace, conform programǎrii iniţiale şi se stabileşte dacǎ programele sunt la fel de relevante ca în faza de programare, pentru satisfacerea nevoilor identificate. Evaluǎrile pe parcursul perioadei de implementare sunt realizate de statele membre şi pe baza rezultatelor monitorizǎrii programelor operaţionale, în mod special a celor care indicǎ o îndepǎrtare semnificativǎ de obiectivele stabilite iniţial.
Evaluarea ex-post – tip de evaluare în cadrul cǎreia se analizeazǎ impactul programului, prin raportare la nevoile pe care acesta a urmǎrit sǎ le satisfacǎ. Aceastǎ evaluare determinǎ totodatǎ dacǎ efectele pozitive ale programului sunt sustenabile în timp şi dupǎ finalizarea implementǎrii programului. Comisia efectueazǎ o evaluare ex-post pentru fiecare obiectiv, în strânsǎ colaborare cu statul membru şi autoritǎţile responsabile.
Evaluarea impactului asupra mediului – procedura prin care sunt identificate potenţialele efecte negative ale unui program sau proiect asupra mediului. Existǎ douǎ tipuri de evaluǎri: evaluarea impactului asupra mediului (evaluarea individualǎ a unui proiect, public sau privat, care prin natura, dimensiunea sau localizarea sa ar putea avea efecte negative asupra mediului) şi evaluarea strategicǎ de mediu (când este vorba de un întreg program). Evaluǎrile stabilesc nu doar efectele negative asupra mediului, ci şi mǎsurile de diminuare sau compensare a acestora. Sunt necesare evaluǎri ale impactului asupra mediului în cazul unor proiecte cum ar fi construirea unui baraj, a unei autostrǎzi, a unui aeroport sau fabrici. Proiectele de infrastructurǎ derulate prin POR trebuie sǎ aibǎ evaluǎri privind impactul asupra mediului. În ce priveşte evaluarea strategicǎ de mediu a POR, în urma parcurgerii procedurii evaluǎrii de mediu, în conformitate cu prevederile H.G. 1076/2004, Ministerul Mediului a luat decizia de emitere a avizului de mediu pentru Programul Operaţional Regional pentru perioada 2007-2013.
Evaluare strategicǎ – procesul de stabilire a gradului în care proiectele finanţabile în cadrul Programului Operaţional Regional contribuie la atingerea obiectivelor strategiei de dezvoltare a regiunii, precum şi de prioritizare a acestor proiecte.
Finanţare dublǎ – finanţarea unei activităţi de douǎ ori, din douǎ surse diferite. Dacǎ un solicitant încearcǎ sǎ obţinǎ finanţare pentru activitǎţi susţinute deja de o altǎ sursǎ, existǎ riscul dublei finanţǎri. Elementele dublei finanţǎri ale unei operaţiuni nu sunt eligibile şi deci nu vor fi rambursate.
IMM - întreprinderile mici şi mijlocii se clasificǎ, în funcţie de numǎrul mediu anual de salariaţi şi de cifra de afaceri anualǎ netǎ sau de activele totale pe care le deţin, în urmǎtoarele categorii: a) microîntreprinderi - au pânǎ la 9 salariaţi şi realizeazǎ o cifrǎ de afaceri anualǎ netǎ sau deţin active totale de pânǎ la 2 milioane euro, echivalent în lei; b) întreprinderi mici - au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizeazǎ o cifrǎ de afaceri anualǎ netǎ sau deţin active totale de pânǎ la 10 milioane euro, echivalent în lei; c) întreprinderi mijlocii - au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizeazǎ o cifrǎ de afaceri anualǎ netǎ de pânǎ la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depǎşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.
Evaluare tehnicǎ/financiarǎ
Finanţare încrucişatǎ – alocarea de bani dintr-un fond al Uniunii Europene într-altul. Aceasta soluţie este adoptatǎ în cazul programelor operaţionale finanţate dintr-un singur fond european, dar care contribuie la atingerea obiectivelor ambelor fonduri. Programul Operaţional Regional este finanţat doar prin Fondul European pentru Dezvoltare Regionalǎ şi poate beneficia de finanţare încrucişatǎ din Fondul Social European, în limita de 10% din fondurile comunitare alocate unei axe prioritare.
Finanţare nerambursabilǎ – alocare financiarǎ directǎ, acordatǎ din fonduri publice pentru a facilita derularea unui proiect. În cazul POR, pentru a primi finanţare nerambursabilǎ, solicitantul trebuie sǎ demonstreze cǎ proiectul propus respectǎ criteriile menţionate în Ghidul solicitantului şi contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltarea regionalǎ. Fondurile nerambursabile primite nu trebuie înapoiate, dacǎ sunt cheltuite corect, potrivit contractului încheiat de beneficiar cu Autoritatea de Management. Finanţarea nerambursabilǎ se mai numeşte şi grant.
Fondul de Coeziune – instrument structural înfiinţat în 1993, cu scopul de a oferi ajutor financiar în domeniile mediu şi infrastructurǎ celor mai sǎrace state ale UE (statele cu un produs naţional brut sub 90% din media europeanǎ), pentru a reduce decalajele de dezvoltare între membrii Uniunii. Fondul de Coeziune finanţeazǎ pânǎ la 85% din cheltuielile eligibile ale proiectelor majore care implicǎ infrastructura de mediu şi transport. În România, Fondul de Coeziune finanţeazǎ Programul Operaţional Sectorial pentru Transport şi Programul Operaţional Sectorial pentru Mediu.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Ruralǎ (FEADR) – instrument de finanţare a Politicii Agricole Comune în perioada 2007-2013. Are ca scop dezvoltarea agriculturii şi a zonelor rurale. în România, FEADR finanţeazǎ Programul Naţional pentru Dezvoltare Ruralǎ 2007-2013.
Fondul European pentru Pescuit (FEP) – instrumentul prin care sunt finanţate obiectivele politicii Uniunii Europene în domeniul pescuitului. în România, FEP acţioneazǎ pentru realizarea obiectivelor Planului National Strategic pentru Pescuit şi Acvaculturǎ, asigurând sprijin financiar pentru restructurarea şi dezvoltarea activitǎţilor piscicole, dezvoltarea acvaculturii şi a prelucrǎrii produselor piscicole.
Fondul European pentru Dezvoltare Regionalǎ (FEDR) – fondul structural care sprijinǎ regiunile europene mai puţin dezvoltate, prin finanţarea de investiţii în sectorul productiv, în infrastructurǎ, educaţie, sǎnǎtate, dezvoltare localǎ şi prin sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii. FEDR finanţeazǎ pânǎ la 85% din cheltuielile eligibile care privesc dezvoltarea regionalǎ din România, prin Programul Operaţional Regional. în afara acestui program, în România, FEDR cofinanţeazǎ urmǎtoarele programe operaţionale: Transport, Mediu, Competitivitate, Asistenţǎ Tehnicǎ, precum şi programele de cooperare teritorialǎ europeanǎ.
Fondul Social European (FSE) – instrumentul structural al Uniunii Europene care finanţeazǎ proiecte privind combaterea şomajului, stimularea antreprenorialului, incluziunea socialǎ a persoanelor dezavantajate, creşterea productivitǎţii şi îmbunǎtǎţirea calitǎţii muncii şi a vieţii, precum şi îmbunǎtǎţirea sistemelor de educaţie şi formare profesionalǎ. În România, douǎ programe operaţionale sectoriale sunt finanţate exclusiv prin acest fond: programul “Dezvoltarea Resurselor Umane” şi programul “Creşterea Capacitǎţii Administrative”.
Fondurile comunitare - sume provenite din asistenţa financiarǎ nerambursabilǎ acordatǎ României de Comunitatea Europeanǎ
Fonduri publice – sume alocate din bugetul de stat, bugetul asigurǎrilor sociale de stat, bugetul asigurǎrilor sociale de sǎnǎtate, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale, bugetele instituţiilor publice finanţate din venituri extrabugetare, bugetul Fondului Proprietǎţii de Stat, ajutoare financiare externe acordate României sau instituţiilor publice, credite externe contractate sau garantate de stat ori de autoritǎţi ale administraţiei publice locale, precum şi împrumuturi interne contractate de autoritǎţi ale administraţiei publice locale.
Formare profesionalǎ continuǎ – educaţia pe tot parcursul vieţii. Ea are ca scop adaptarea şi îmbunǎtǎţirea cunoştinţelor şi abilitǎţilor oamenilor, pentru ca aceştia sǎ aibǎ şanse sporite de angajare. Programul Operaţional Regional sprijinǎ formarea profesionalǎ continuǎ, prin investiţii în învǎţǎmântul tehnic şi vocaţional (axa prioritara 3, domeniul de intervenţie 4, privind modernizarea învǎţǎmântului românesc). Aceste investiţii vor sprijini înfiinţarea şi dezvoltarea campusurilor preuniversitare care se concentreazǎ pe învǎţǎmântul profesional şi tehnic. Școlile de artǎ şi meserii vor fi nucleele acestor campusuri preuniversitare şi vor putea asigura infrastructura necesarǎ centrelor de învǎţare continuǎ, în special în zonele rurale şi dezavantajate.
Fraudǎ – orice acţiune sau omisiune intenţionatǎ în legǎturǎ cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunitǎţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/sau din bugetele de cofinanţare aferente, incriminatǎ prin Codul penal, Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificǎrile şi completǎrile ulterioare, sau prin alte legi speciale. La nivelul programelor operaţionale, frauda poate fi: orice cerere de platǎ pentru activitǎţi care nu au avut loc, o cerere care are o valoare mai mare decât costul real, sau care nu corespunde obiectivelor programului respectiv.
Ghidul solicitantului – îndrumar pentru completarea corectǎ a unei cereri de finanţare de cǎtre solicitanţii de finanţare nerambursabilǎ în cadrul programelor operaţionale.
GIS – Geographical Information System – Sistem Geografic de Informaţii – sistem ce cuprinde baze de date corelate între ele şi relaţionate geografic, fiind reprezentate de obicei sub forma unor hǎrţi.
Grup ţintǎ – indivizi, grupuri sau organizaţii vizate de o strategie/ un program/ un proiect/ o acţiune. Un grup ţintǎ poate fi reprezentat de persoane de o anumitǎ vârstǎ, sex, stare civilǎ (ex. adolescenţi, femei, persoane singure etc.). Mai multe criterii pot fi utilizate simultan.
Impact – rezultatul pe termen lung al implementǎrii unui program operaţional sau a unei axe prioritare a programului. În mod obişnuit, impactul se exprimǎ în termenii schimbǎrilor din rata de ocupare/şomaj, PIB, valoarea adǎugatǎ sau productivitatea în economie. De obicei, impactul nu se mǎsoarǎ la nivelul unei singure operaţiuni.
Incluziunea socialǎ – incluziunea socialǎ se referǎ la asigurarea accesului persoanelor defavorizate la locuri de muncǎ şi integrarea lor în societate. Printre categoriile considerate defavorizate se numǎrǎ: persoanele cu dizabilitǎţi, persoanele de etnie rromǎ, tinerii care pǎrǎsesc instituţiile de plasament, şomerii de lungǎ duratǎ, tinerii şomeri, persoanele cu un nivel scǎzut de şcolarizare. Mǎsurile de incluziune socialǎ se referǎ la sprijinirea accesului acestor persoane la un loc de muncǎ ce le poate asigura existenţa decentǎ, accesul la serviciile sociale şi participarea la viaţa comunitǎţii. Prin mǎsurile de incluziune socialǎ, persoanele din categoriile defavorizate primesc consiliere, instruire şi participǎ la cursuri de calificare care le faciliteazǎ gǎsirea unui loc de muncǎ şi implicarea în activitǎţi sociale.
Indicator – prin definiţie, un indicator foloseşte la mǎsurarea unui obiectiv ce urmeazǎ a fi atins, a unei resurse ce urmeazǎ a fi mobilizatǎ, a unui efect ce va trebui obţinut, a unui nivel calitativ sau a unei variabile contextuale. Un indicator furnizeazǎ informaţii cantitative, cu rolul de a ajuta factorii implicaţi în intervenţiile publice sǎ comunice, sǎ negocieze şi sǎ ia decizii. Un indicator cuantificǎ un element considerat relevant pentru activitatea de monitorizare şi de evaluare din cadrul unui program. Un indicator bun trebuie sǎ ofere informaţii simple, care pot fi uşor comunicate şi înţelese atât de cel care îl furnizeazǎ, cât şi de utilizator. Indicatorii trebuie cuantificaţi la nivelul fiecǎrei axe prioritare, dar vor fi de asemenea folosiţi la nivelul mǎsurilor/domeniilor de intervenţie şi operaţiunilor individuale. Indicatorul cuantificat se numeşte ţintǎ. Tipologia cea mai utilǎ în programele socio-economice este cea care face distincţia între indicatori de resurse, indicatori de rezultat imediat (direct), indicatori de rezultat (indirect) şi indicatori de impact. O categorie la fel de folositoare este reprezentatǎ de indicatorii de context, care de multe ori sunt identici cu indicatorii de impact.
Indicatorii de resurse – tip de indicatori care oferǎ informaţii despre mijloacele financiare, umane, materiale, organizaţionale sau regulatorii, utilizate în implementarea programelor.
Indicatori ai realizǎrilor imediate (ieşirilor) – tip de indicatori care reflectǎ ceea ce s-a produs ca urmare a activitǎţii desfǎşurate de program.
Indicatorii de rezultat – tip de indicatori care ilustreazǎ avantajele imediate ale programului (sau, în mod excepţional, dezavantajele) obţinute de beneficiarii direcţi.
Inginerie financiarǎ – formǎ de sprijin financiar, diferitǎ de finanţarea nerambursabila – de ex. împrumut subvenţionat, fond de investiţii de capital, fond de capital de risc, garanţii de împrumuturi, rabaturi la rata dobânzii, fonduri pentru investiţii în parteneriate public-privat etc. Uniunea Europeana a înfiinţat trei tipuri de instrumente de inginerie financiarǎ: JASPERS, JESSICA şi JEREMIE.
Infrastructurǎ socialǎ – se referǎ la instituţii care, prin serviciile pe care le oferǎ, rǎspund unor nevoi sociale ale individului (educaţie, asistenţǎ socialǎ etc.): spitale, clinici, şcoli, licee, facultǎţi, grǎdiniţe, azile, cǎmine pentru bǎtrâni, centre de plasament pentru copii, centre sociale etc.
Instrumente structurale - fondurile structurale şi fondul de coeziune luate în ansamblu.
Internet - reţeaua globalǎ compusǎ din milioane de reţele de calculatoare interconectate.
ISP – Internet Service Provider – Furnizor de servicii Internet.
Licitaţie deschisǎ de proiecte – cerere oficialǎ a Autoritǎţii de Management sau a Organismului Intermediar, adresatǎ potenţialilor solicitanţi şi în care sunt prezentate sintetic condiţiile de depunere şi eligibilitate a cererilor de finanţare în cadrul unei axe prioritare sau a unui domeniu major de intervenţie dintr-un program operaţional.
Managementul riscului – managementul riscului este o activitate conceptual distinctǎ de apreciere şi evaluare a riscului, implicând o metodologie referitoare la modalitǎţile de intervenţie în cazurile de risc de sǎnǎtate, de siguranţǎ publicǎ şi de mediu.
Metodologia de selecţie a proiectelor – acoperǎ întreaga gamǎ de proceduri privind verificarea eligibilitǎţii cererilor de finanţare şi evaluarea acestora pentru a stabili dacǎ se încadreazǎ din punct de vedere strategic în obiectivele programului. Metodologia include grile de punctaj, liste de verificare etc.
Microîntreprindere – conform Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţǎrii şi dezvoltǎrii IMM, cu modificǎrile şi completǎrile ulterioare, microîntreprinderile au pânǎ la 9 salariaţi şi realizeazǎ o cifrǎ de afaceri a
